Absurd

Helău.Îmi este iar foame şi nici acum nu mănânc şi ascult o melodie într-una-The pretty reckless+Make me wanna die.Astăzi am terminat în sfârşit cartea Pontiful de Henriette Yvonne Stahl şi mi s-a părut ciudată.În timp ce o citeam am lăsat-o de mai multe ori in favoarea altor carţi,pentru că la un moment dat era foarte plictisitoare si am citit printre ea şi Învingatorul este intotdeauna singur şi Alchimistul,ambele de Coelho care scrie foarte lizibil.Spre deosebire ce cele două,pontiful a fost foooarte plictisitoare la început,apoi nu mai era plictisitoare dar era absurdă şi în pagini intregi erau descrise nişte sentimente tâmpite.Înainte să o citesc pe asta am citit Voica,tot de ea scrisă care s-a terminat in aer,nu trebuia sa se termine,pur şi simplu a fost de parcă nu era cartea întreagă.La fel s-a întâmplat şi la pontif,pentru că în penultima pagină părea că se termină,
ultima pagină deschide finalul,şi deci are un final deschis.Şi nu îmi place chestia asta.Mai ales cum procedează Yvonne.Şi în carte are unele fraze care rimează.Mi se pare o prostie într-un roman să scrii versuri.Mă rog.În ansamblu nu e chiar atât de rea,dar e absurdă.Cu o iubire absolută pentru un om ciudat,un vindecător,un telepat,trecut de 50 de ani cred,prost îmbrăcat,dar foarte,foarte puternic Ana(scriitoarea,personajul principal al cărţii)se îndrăgosteşte iremediabil de el şi are impresia că se cunosc de secole,milenii şi că vor fi întotdeauna împreună.El este foarte puternic si poate induce orice stare:de fericire,te poate face să îl iubeşti,să te adoarmă,orice,orice de ţine de hipnoză.Ana crede la un moment dat că a făcut acelaş lucru şi cu ea,dar defapt l-a iubit cu adevărat,în timp ce el doar se simţea bine lângă ea,îsi satifăcea origoliul masculin.Ea are mai multe tenative să îl părăsească,o încercare terminându-se cu o ruptură,o rană care se tot deschidea şi provoca hemoragii serioase,care au dus-o in pragul morţii,dar nu accepta ca Ara Surenian(hipnotizatorul,defapt era doctor:D)să o vindece.El,nemaisuportând să o vadă în chinuri o vindecă de la distanţă.Dupa acest incident,au din nou aceiaşi relaţie,dar el o răneşte în continuu,până se hotărăste să se despartă de el.Cartea se termină cum ea crede că s-au despărţit pentru totdeauna,dar el,înainte să plece,îi spune "La reverdere" ,şi nu adio.Deci,teoretic, numai ea se desparte de el,nu şi el de ea.Aiurea.